De când ai plecat tu, mi-e frică,
Că totul se poate prăbușii într-o clipă.
Că oricine drag de lânga mine,
Poate pleca mult prea repede, ca tine.
Mi-e frică uneori, să adorm,
Sper, să mă trezesc din somn.
Mi-e frică, să râd prea mult,
Timpul petrecut, să nu fie prea scurt.
Știu, că am mai primit o șansă,
Să-mi continui, munca rămasă.
În același timp, când tu prea obosit,
Locul de aici...brusc l-ai părăsit.
Oamenii ce-i văd acum,
Sper să-i reintâlnesc pe drum.
Cei care-i iubesc, mereu, să fie cu mine,
Să pot trece peste această frică cu bine.
Momentele neașteptate,
Vreau să fie mult prea depărtate...
Atunci, când voi fi pregătită,
Pentru altă lume nemărginită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu