Pierdută..

Sunt momente, când mă simt pierdută,
Mă abat de la misiunea, ce trebuie făcută.
Mintea imi oferă, gânduri multe...
Majoritatea sunt negative și urâte.

Obosită, mă  lupt și sper să fie bine,
Dar, când ele durează mai mult de trei zile?!
Nu știu ce să fac, disperarea mă învinge,
Mă ascund să strig și să pot plânge.

Știu că e ceva... acolo... ce mă ajută să revin,
Mă aude, mă simte, când plâng și suspin.
Așteaptă... singură să înving, puterea e la mine,
Trebuie să cred și să gândesc, că minunea mea, va fi bine.

Mă simt pierdută și mă intreb: "unde e busola mea?"
Orbită de frică, nu văd că e chiar în fața mea.
Parcă aud șoptind: "credința, e busola căutată",
Credința în bine și în minunea mea dragă.