Pierdută-n timp și noapte,
Alunec printre vise și șoapte,
Știu... cândva, va fi și zi,
Lumina din oameni, unde-o fi?
Întunericul din ei, face ziua, noapte,
Ei nu se văd, dar auzi șoapte.
Când se vor trezi, să fie zi?
Așa cum vrem toți, a fi.
Doar lumini în noapte,
Vorbit normal, nu șoapte...
Vreau, să se facă zi!
Să vad, oare cum o fi?
Pierdută-n timp și ceață,
Alunec și eu prin viață,
Încerc să-mi păstrez ziua, zi
Țin strans lumina mea, de a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu