Lume pierdută de frică și dor,
Revoltă și spaimă, că oamenii mor.
Ascultă ce-ți spun din inima mea:
Ai încredere în tine, nu dispera!
Îți spune, că viața nu mai e la fel,
Te obligă omule, să fii mititel.
Oamenii dragi, să nu-i mai vezi,
Privești la distanță, nu îmbrățișezi.
Când ai fața mută, ochii triști se văd
Și știu că ți-e frică, că e prăpăd.
Dar cine te oprește, să nu mai iubești?
Să-ți dai singur puterea și să trăiești?
Zâmbește și azi, zâmbește și mâine!
Cum vrei să-ți fie viața, depinde de tine.
Unii au speranța, că se va termina...
Câștigă lumea lor sau eu cu lumea mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu