Cică ne naștem și trăim să experimentăm
Să căutăm soluții, iar apoi undeva trebuie să le dăm!
V-aș spune, că e o prostie!
Dar cine sunt eu, să scriu asta într-o poezie?
Sunt un om pus cu forța într-o viață,
Să mă descurc cumva, să fac față.
Să experimentez ceva, ce eu nu vreau
Să dau toată viața teste și cumva trebuie să le iau.
Dacă nu trec testele, mă îmbolnăvesc
Poate nici marea dragoste nu o trăiesc
Că nu am știut la momentul potrivit,
Cum să răspund ... ,lucru greșit am gândit.
Și într-o zi totul va lua sfârșit
Poate fără a știi, cum trebuia trăit.
Cumva suntem pedepsiți,
Că ne-am născut pe Pământ nepregătiți.
Să-ți scriu cum este viața unora și altora din jur?
Poate ai observat și tu, dar nu ai gândit matur.
Poate și tu simți, că treci forțat
Prin viața asta, fără test luat.
Unii experimentează dragostea din povești
Pe când altii încă sunt singuri și se întreabă: Unde ești?
Unii au bani și nu știu ce să facă cu ei,
Alții prea săraci și-ar dori, doar câțiva lei
Unii au copii și nu știu să-i iubească ,
Alții prea mult vor, să le dăruiască!
Unii oameni sunt prea jos, la pământ
Alții prea sus, fără a fi un sfânt.
Dezechilibrul mult prea mare
Ce să experimentăm, că ne doare?...
Uni au prea mult și alții deloc,
Sunt oameni care-și pun capat zilelor pe loc.
Unii au familii iubite, armonioase
Alții sunt tratați urât, poate nu au nici case.
Problema e că așa s-au născut,
Defavorizați și nu știu, ce au de făcut...
Echilibrul pentru toți aș vrea
Să nu lipsească nimănui, iubirea!
Banii suficienti pentru întreaga lume,
Oameni sănătoși, fără grija zilei de mâine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu